Sunt destul de sigur că majoritatea celor care mai citesc blogul ăsta(sau majoritatea care citește blogul dacă ești grammar-nazi d’ăla) habar n-au ce e aia ”friendzoning” și-s mai fericiți din cauza asta.
În momente ca astea aproape mă bucur că feminsmul n-a prea prins în România.
by
Tags:
C’mon man! Men and women can’t be friends and that’s a fact.
Trecut-am prin viaţă şi mi-am modificat o mulţime de chestii din ceea ce credeam că ştiu. E imposibil să fii doar prieten cu o tipă. Există undeva în subconştient un substrat care te împinge să ţi-o doreşti mai mult decât tovarăşă. Dacă nu la tine cu certitudine la ea(deşi ele ştiu asta în mod conştient, o neagă din dorinţa de a atrage atenţia masculilor, pentru eventuala copulare; că se simt şi se vor matriarhe n-ar trebui să fie un secret).
De asemenea fi mai atent la cursurile de electronici; nu ştii niciodată când îţi vor folosi.
Materia poate fi folositoare. Ce povestește domnul profesor pe lângă, mai puțin.
Also, chiar pornind de la premiza că atracția sexuală și râvna stă în calea unei relații între două persoană de sex opus(eu aș zice că nu, dar e besides the point), ideea de friendzoneing tot e destul de tâmpită.
Oamenii care o propun au impresia că dacă se bagă destul în sufletul celuilalt, sau se lasă destul de mult călcați în picioare, or să primească sex în schimb. Ceea ce-i destul de patetic.
…uneori primesti… 😉
Poți primi, nu zic nu. Dar din punctul meu de vedere dacă cineva accede la paradigma asta sexuală, atunci cam renegă dreptul de a se plânge când cealaltă persoană îl/o refuză. Cu atât mai puțin dreptul(nu că l-ar fi avut) de a o descrie drept ”friendzoning bitch” sau whatever, doar pentru că nu-i bilaterală atracția.
Leave a Reply