No, se întâmpla ca acum puțin mai mult de o lună să mă contacteze un domn ce se descria drept bdfil anunțându-mă că face o lucrare de cercetare în domeniul benzii desenate. Dânsul este Tudor Șerban, actualmente doctorand în cadrul Universitătii de Arte și Design Cluj Napoca, inscris in anul 2007 cu lucrarea cu titlul : ‘’Social și estetic în evoluția benzilor desenate”. Am continuat comunicarea, ne-am și întâlnit și la un moment-dat m-am hotărât să-i pun niște întrebări legate de banda desenată, de experiențele personale cu ea și de locul ei în societate. Cam asta a ieșit:

Alin: O să iau întrebările în calup să poți vorbi în voie în jurul lor, mai ales astea primele, că-mi vine greu să cred că poți răspunde la una, fără să le adresezi pe celelalte. No așe:

Cam care este istoria ta cu benzile desenate? 

Îți mai aduci aminte prima bandă citită?

Dar prima care te-a impresionat și te-a convins de potențialul mediului?

De când faci benzi desenate?

Tudor: Inainte sa trecem la raspunsul meu, as avea de adaugat ca in umila-mi existenta in lumea fabuloasa a BD-ului romanesc, ai foarte putine sanse sa ma regasesti, deoarece am pierdut mai multe trenuri legate de oameni foarte dragi mie, carora nu din lipsa de respect nu le-am raspuns ci din mai multe cauze : titulaturii, nonsansei de a lua legatura cu ei sau pur si simplu, a diverselor proiecte care curg zi de zi, suprapunandu-se unele cu celelaltele. Asta iti poate face o imagine de ansamblu a portretului meu profesional, care sincer sa fiu, e un pic « imprastiat ».

Plansa din « Eclips-Secrete de familie »- 100x 70 cm- tehnica mixta acril creion tusuri colorate, carioca 2007

Din CV-ul meu pe care ti-l voi fi atasat in e-mail vei descoperi si o parte din activitatea mea profesional-artistica. Se poate intampla sa nu descoperi acolo chiar lucruri legate de BD, insa cu siguranta vei vedea proiectele mele artistice, unele finalizate cu succes.

Istoria mea legata de benzile desenate este destul de scurta, ea fiind intrerupta de cariera mea artistica, mai strans legata de domeniul graficii de sevalet, sau cum spun cei de peste hotare –ilustrator- . Am avut foarte multe tangente, insa cu mediul benzilor desenate inca din copilarie. Pe parcurs acestea fiind curmate de vointa unor artisti, oameni in domeniu care au o mai mare sau mai mica atractie pentru gen. Apoi am inceput sa ma exprim direct in imagini secventiale doar pentru sufletul meu, in particular.

Primele benzi desenate citite, nu au fost benzi desenate ci almanahul copiilor in copilarie. Dupa cum stii anul acesta am implinit rotunda varsta de 30 de ani, asa ca ma pot lauda sau nu cu perioada comunista a anilor 1982-1989 pe care am trait-o. Ele fac parte secvential, din acea perioada insa din cate imi amintesc din copilarie, verisorii mei sunt cei care aveau o varsta mai inaintata si citeau BD-romanesc sau PIF. Eu insa la o varsta de 6-7 ani, vag imi amintesc de ele. Stiu sigur ca am avut in casa acele almanahuri, pe care eu si sora mea mai mazgaleam din cand in cand, cu vre-un creion colorat, in special « verde », de care acum am ajuns sa-mi para rau. Am avut insa, mare tangenta cu animatia pe VHS si anume cu celebrele Disney sau personajele Tom si Jerry, iar in putina masura cu Popeye, Nu Zaietz Pagadi-Lupul si iepurasul.

Dupa revolutie, am continuat cu Tom si Jerry. Prin 93-94 am avut pus in camera tapet pe perete. Tapet care a ajuns sa se umple de afise cu diferite celebritati din lumea muzicii… Deja desenam de la vasta de 5 ani, facand diferite printese si printi inspirati din animatie de tot felul, dar placandu-mi in mod special sa desenez rochii  dintr-alea bufante carora le adaugam tot felul de accesorii si culori ; m-a pasionat de mic detaliul si grafismele. Astfel am ajuns in clasa a 3-a sau a 4-a, sa pictez peretii camerei imbracate in tapet, cu un set de marker-e permanente colorate.  De aici as deduce ca prima mea lucrare artistica de mari proportii a fost decorativa si bazata pe monumentalism. Reprezenta « Copacul Anotimpurilor » avand o impartire a peretelui de Est in patru parti. Primavara si vara erau in partea superioara iar toamna si iarna in partea inferioara.  Apoi pe peretele de Nord unde se situeaza patul, un recamier, am  desenat cu aceleasi marker-e, un palat central pe o stanca, imbogatindu-l cu cu zane si printi inspirati cred ca din ecranizarea Hook. Sincer nu-mi mai amintesc exact care a fost realizat primul , copacul sau palatul, insa au fos facute in periada mea de inceput artistica.

Secrete de Familie 1- 50×70 cm –aquaforte E.A. 2005

In clasa a 5-a am dat examen de admitere la  Liceul de Arta D. Cuclin Galati unde am avut oportunitatea sa o cunosc pe Xenia si Fabiana(ai cunoscut-o la prima noastra intrevedere la Bucuresti). Aici am invatat sa desenez cu ajutorul indrumarii  doamnei Andreescu, corpul uman. Am plecat de la omuletul schematic, avand ca reper anatomic capul, iar mai apoi muschii veneau ca o unire a cilindrului mare al torsului cu niste sfere. Formele fiind cilindrice… (Daca gasesc  ceva imagini voi insera in text.) Mai tarziu, am observat ca Xenia si Faby coketau cu animatia lui Disney sau cea Nipona.

Odata cu ele am inceput si eu sa coketez cu personajele din desenele animate de pe posturile straine. In special Italia5 si Italia Uno. X-men, iron-man si ‘anime’-urile : Lupen, SailorMoon, Ochi di Gatto, Dragon Ball etc.

Ce e drept am fost foarte atras de seria ‘SailorMoon’, deoarece avea un dinamism puternic si destul de multa intriga, si-mi placea la nebunie transformarea lor cu acele panglici gen « mummie ». Ce sa spun mai  tarziu am realizat ca majoritatea episoadelor aveau cam acelasi sir epic. SailorMoon era indragostita de un mascat, pe care-l cunostea si in realitate dupa un timp, care aparea periodic precum Zorro in momentele difficile, sa o salveze de monstrii supusi tenebrelor. Insa pe mine m-a atras misticismul seriei, faptul ca era foarte legata de astre si de fortele elementelor naturii. Recunosc imi placea si comicul anumitor situatii.

Am inceput prin urmare sa fac prima mea banda desenata la varsta de 13-14 ani …eram prin clasa a 6-a, a 7-a, anii 96-97 (caci am fost dat la scoala la sapte ani). Mi-a venit ideea inspirata de la Xiu-xa, care si ea desena foarte bine si cu linie libera, corpuri umane si mai ales feminine.  Mie mi-a fost destul de greu sa desenez la inceput, dar apoi am plecat de la corpul uman in sine, stilizandu-l usor. La fel de greu mi-a fost sa compun cadrele si sa creez firul epic. Astfel am ajuns la ‘Noile Luptatoare Sailor’, primul meu proiect BD.

Imagine din ‘Noile luptatoare Sailor’- A3 -acuarela, tus, creion colorat. 1997

Dupa un an sau doi, eram prin clasa a 9-a parca in momentul in care unei alte colege din grupul clasei, i-a venit ideea sa creez o banda desenata cu noi, colegii. Intre timp am inceput sa descopar benzile desenate, gasind la niste chioscuri chiar Manga.

Am inceput astfel al doilea proiect de banda desenata intitulat Eclips, nu de alta, dar era chiar anul eclipsei totale de soare. Nu stiu asta era prin 98-99. Tot in perioada aia era si clipul Madonnei -Frozen si Matrix. Deci a fost un prilej sa ma inspir din tot felul de parti, legate de misticism si fictiune. Ce s-a intamplat mai apoi a fost colosal ca te va distra cu siguranta. Mi s-a interzis sa mai desenez BD in liceu, si mie si Xeniei ca deja eram sortiti unei maniere si riscam sa pierdem din rigorile clasice ale artei. Dar in fine, astia sunt oamenii maturi printre care traim si care considera banda desenata lafel de imatura precum ‘desenele animate’ sau mai mult orientata spre publicul infantil. Iar prin urmare noi trebuia sa devenim artisti nu ‘copisti’. Vezi doamne, copiam stilul manga de la altii (nu pentru a ne gasi o cale personala, ci pentru nu stiu ce manierism derizoriu, care nu ar fi fost acceptat de catre artistii contemporani). Tousi noi am continuat in particular, mai ales Xenia.

Am urmat mai apoi din clasa a 10-a – grupa de grafica de sevalet a clasei de arte plastice, alaturi de Xenia si alti colegi. Unul din ei a coketat mai apoi chiar cu Hip-hop-ul si implicit cu Graffiti-ul. Am participat la toate olimpiadele nationale de arta pe sectiune ‘grafica de sevalet’, unde am castigat doua premii intai, parca la Craiova si Arad cu tehnici ale gravurii. Oarecum am dat uitarii pentru un timp BD-ul. In 2001 am finalizat liceul cu o lucrare de atestat  bazata pe secventele miscarii unui corp uman ca si ‘pendulul de ceas’- Timpul Moare in Timp. 

Timpul moare in timp- 50×70 cm -tehnica mixta acril, creion colorat, tus colorat. 2001

Am urmat mai apoi admiterea in varalui 2001 la Cluj-Napoca, la sectia de grafica si apoi la Bucuresti, in toamna. Am fost admis la Cluj Napoca, unde am descoperit ca profesorul meu de desen era fan BD. Fan BD, pentru adulti chiar, un lucru nou pentru mine pana atunci. Astfel i-am prezentat lucrarile mele, din care proiectul Eclips i-a suras cel mai mult, motiv pentru care am si continuat la master sub coordonarea lui. Un om deosebit, Radu Solovastru, este grafician si foloseste imaginea grafica si colajul vizual, ca pretext comic in redarea unei actiuni sau naratiuni cu un usor iz cinic. El mi-a coordonat diploma de licenta. Reusind in urma vizitei mele in Franta, la Quimper, in anul 4 de facultate, sa descopar librariile de BD. Ceva fabulos pentru mine. In Quimper erau undeva intr-un pasaj bd-urile cautate. Ajungeam acolo si parca ma pierdeam in sute de carti fain cartonate, cu istorii ilustrate intr-un stil special. Aveam deja cateva trimiteri din tara de la Cluj. La Cluj unde-l cunoscusem pe Alexandru Popa, un alt impatimit al Bd-ului dar cu o cultura usor mai evoluata ca a mea. E mai in varsta ca mine, dar cu un an universitar, mai mic. O persoana deosebita, insa mai mult este atras de concept-art, decat de BD. Dupa revenirea in tara de la Quimper, mi-am sustinul examenul de licenta pe tema Secrete de Familie.

Secrete de Familie 2- 50×70 cm –aquaforte E.A. 2005

Am revenit in Franta in acelasi an, dupa ce am fost admis la studiile de Master in arte plastice la Cluj, cu o bursa de studii nefinantata de data aceasta. Am ramas un an acolo, insa nu am reusit sa ma acomodez cu mediul. Eram intr-o scoala de arte frumoase, un colegiu de arta experimentala, mai mult conceptuala, si mai deloc pe sectiunea ilustratie, ilustrator. Astfel in primavara lui 2006 am incercat admiterea la Angoulème. Acolo am fost dezamagit de comisie spunandu-mi-se ca se cauta ceva cu originalitate, in animatie sau banda desenata, iar eu eram prea artistic pentru ei. Mai tarziu am realizat ce voiau. Insa acel ceva ramasese demult acolo in liceu.

Am revenit in tara, unde inca un an m-a facut sa realizez ce inseamna lucrul spontan si ideile puse cap la cap, astfel am reusit sa combin proiectele precedente- ‘Eclips’ cu ‘Secrete de famile’ si sa realizez o altfel de banda desenata, mergand mai mult pe ilustratie si pe scena de naratiune psihedelica. Intre timp am incercat sa ma angajez in publicitate ca ilustrator. Acolo am lucrat la cateva proiecte, unele dine le fiind chiar axate pe miscare spre animatie. Am facut story-board-uri pentru diferite spoturi publicitare ‘Ciuc’, Chio Chips,  iar pentru ‘Pampers’ am facut o animatie prin slide-show.

In vara anului 2007 am sustinut Disertatia de Master pe tema Eclips- Secrete de Familie. Un proiect axat pe o poveste imaginara, inceputa in liceu si care avea sa se temine, printr-un paradox, intr-o lupta intre real si imaginar. Deznodamantul fiind regasirea realitatii in fiecare dintre noi, chiar daca uneori se intampla ca ‘noi’ sa fie personalitati sau personaje iconice din istorie.

Plansa din « Eclips-Secrete de familie »- 100x 70 cm- tehnica mixta acril creion tusuri colorate, carioca 2007

In toamna anului 2007, am fost admis la programul de studii doctorale la Cluj Napoca pe tema ‘Social si estetic in evolutia benzilor desenate’. Un proiect destul de amplu de cercetare, cu foarte limitate date biografice la noi in tara. Tot acum m-am angajat la Liceul de Arte ca profesor suplinitor, unde am predat un an si jumatate, dupa care am fost angajat ca preparator universitar la sectia de pictura a facultatii de arte din Galati. Intre timp am avut oportunitatea de a participa si a ma informa, de saloanele Nationale si Internationale de banda desenata organizate de Dodo Nita la Constanta si Bucuresti. Acolo am cunoscut creatori si publicisti de benzi desenate. Intre timp s-a lansat libraria Jumatatea Plina si i-am cunoscut pe Octav Avramescu si Anamaria Pravicencu fondatorii si liantul meu cu banda desenata din momentul prezent. Intre 2007-2012, am avut cateva expozitii personale, unde printre lucrari se regaseste aluzia la miscare si secventialism, dar si expozitii organizate cu studentii de la facultatea din Galati pe tematica tehnicii gravurii. La fel am fost foarte implicat ca si secretar de comisie la fiecare admitere si licenta ce a avut loc la sectia de Pictura in Galati.

Ma bucur ca am intrat in mediul acesta al Bd-ului. Ma bucur sa vad ca incepe sa fie primit si de cei mai in varsta si ma bucur ca am prilejul sa pot ajuta tineri care vor sa porneasca pe calea ilustratiei grafice de tip banda desenata . Momentan e fain ca te cunosc pe tine si ‘webcomics.ro’, ca astfel reusesc sa citesc din ce in ce mai multa banda desenata si sa fiu la curent cu noutatile in domeniu.

 Edit: Partea a doua, aici.