Circulă prin dialogurile purtate în jurul culturii căreia ne-am dedicat termeni ca ”americanii”, ”europenii”, ”japonezii” pentru a descrie benzile publicate în diferite areale geografice. Care-s niște descriptori destul de vagi și de care ar fi bine să ne debarasăm pentru că realitatea este mult mai granulară, există tensiuni în cadrul fiecărei regiuni și interferențe între ele. Acum vreau să contribui puțin la dialogul acesta cu ceea ce sunt familiar, poate mai nuanțăm treaba discutând mai exact despre editurile prezente, tipurile de benzi în care se specializează și modele de distribuție. Mi-ar plăcea dacă s-ar găsi persoane care să facă ceva similar cu alte culturi, sau chiar să mă corecteze ori completeze, pe propriile spații internautice.

Americanii cred că de fapt sunt o bucată de britanici, Statele Unite și o bucată din canadienii. Adică banda anglofonă*. Nu are rost să-i separăm, că autorii migrează permanent, drepturile pentru benzi și personaje sar de la edituri la edituri, în fine, în ciuda unor bariere teritoriale și legale există destule schimburi și relații între teritoriile astea.

Archaia

A fost înființată în 2002 de către Mark Smylie pentru a-și publica propria bandă, Artesia, un fantasy nițel feminist cu motive puternice de Ev Mediu, în care relațiile feudale sunt atent disecate în raport cu mitologii destul de interesante. Ca un soi de A Song of Ice and Fire în bandă desenată. În orice caz mult mai bun decât adaptarea în bandă desenată a lui A Game of Thrones.

În anii următori diferite titluri au mai început să populeze catalogul micii edituri, cum ar fi Mouse Guard, parte carte pentru copii cu șoareci de câmp adorabili, parte fantasy violent, sau SFul ciberpunk cu mici  motive western/samurai Robotika. Încă de la început titlurile au fost miniserii, în cel mai bun caz înlănțuite. Cred că au fost unii dintre primii care să practice modelul acesta de serializare, chiar dacă, din nefericire, cele mai multe benzi se opresc la primul sau al doilea volum.

Chestia asta-i o pastișă foarte faină a evoluției genurilor polițiste în banda americană, fie în reviste de benzi desenate, fie în stripurile din ziare.

Ținând cont de asemănarea formatului nu este de mirare că au început destul de timpuriu să publice traduceri ale unor benzi francofone, precum Okko a lui Hub sau The Killer de Luc Jacamon și Matz, Cyclops de aceeași echipă ori ciclul The Secret History De Jean-Pierre Pecau și în cea mai mare parte ilustrată de Igor Kordey.

Un număr mare din benzile lor sunt după proprietăți licențiate, cele mai multe asociate cu Jim Henson, iar altele s-au deschis ele însele către alte pășuni: Mouse Guard știu că este un board games destul de popular, la fel și Okko, iar nu sunt singurele. Ceea ce nu-i de mirare dacă ne gândim la Kunoichi, compania mamă, care se ocupă cu marketing și extinderea brandurilor în diferite media.

Iar până de curând cred că doar astfel reușeau să se mențină pe linia de plutire. Recent, crescând încetișor, dar constant, în profil, au adăugat la listă și o serie de romane grafice originale* din partea unor creatori mai tineri, dar promițători, care s-au bucurat cel puțin de succes critic, dacă nu și comercial. Aparent caută colaborări.

Au construit și un front digital foarte frumos, cu un număr de benzi publicate doar prin ComiXology, numere gratuite și colecții care oferă o mică reducere comparativ cu seria întreagă. Serii care nu cred că se mai găsesc fizic putând fi achiziționate astfel, în cunoștință de cauză și la niște prețuri destul de simțite. Fac și manevra inversă, publicând versiunile tipărite ale unor webcomics, precum Gunnerkrigg Court sau Old City Blues.

Îmi place că au multe benzi de gen, iar genurile în care se aruncă sunt diverse, corcite sau mustind de elemente proaspete, astfel încât să nu se simtă generice (cu excepția celor franceze, care majoritatea sunt pretty, dar cam plicticoase și banale. Pe de altă parte, Sharaz-De). Nu prea au o omogenitate a direcției, a sensibilității artistice, ori măcar a formatului cărților, fiind de toate formele și dimensiunile posibile. Ceea ce nu prea ajută la construirea unui brand, unui nume. Însă nici nu prea pot da în stereotipizare. Nu știu sigur de ce, titlurile lor tind să aibă lettering destul de amatoricesc, fie nu destul de șlefuit, fie cu un type-face greoi.

Oricum, Archaia este o companie destul de faină, care a produs și continuă să producă titluri bune, a început să-și ridice și standardul BDurilor traduse, dar căreia i se acordă prea puțină atenție.

Gameboardul Okko. I can haz. Până îl duc înapoi la Comicbookcity.

A, îmi place și siteul lor, cu posibilitatea de a previzualitate tilturile, pagini dedicate creatorilor, cu listarea premiilor și acoladelor primite de bandă și agregarea știrilor și reacțiilor stârnite. Frumos.