Articolul ăsta nu-i un atac asupra nimănui, dar dacă citindu-l te simți lezat, te rog să comentezi și să mă înjuri, că-mi faci trafic. Scriu asta pentru că de-a lungul vremii am citit o grămadă de webcomics foarte proaste, benzi desenate scoase de oameni care n-au nicio treabă, în general ca spin-offs sau experimente editoriale(de la străini), tentative amatoricești pe bloguri ori DeviantArt și astea sunt sfaturile mele, din postura de cititor care a fost torturat de operele lor, adresate oamenilor care sunt mai la început de drum și n-au niciun dram de talent ori respect față de forma de artă în care se aruncă.

O să împărțim asta în 5 sfaturi pentru partea grafică și 5 sfaturi pentru partea de scenariu.

Grafică

1 – Cel mai important. La momentul de față sugi epic. Mundanul, plictisitorul, banalul este tot ceea ce poți spera să atingi. Nu experimenta. Nu revoluționa. Roata-i bună așa cum a dat-o Dumnezeu pe pământul ăsta galben-roș-albastru. Cu cât interiorizezi mai repede că în cel mai bun caz ai putea să NU produci o apocalipsă grafică, cu atât pășești mai repede pe cărarea spre mediocritate aburindă.

2 – Știu că ai cumva impresia că fiecare pagină trebuie să fie unică și miraculoasă, să surprindă cititorul prin inventivitate și originalitatea sa. Canci! În primul rând trebuie să înțelegi ce dracu se întâmplă fără vreun efort conștient. În momentul în care cititorul trebuie să stea să se gândească la ordinea citirii panourilor, l-ai pierdut. Dacă te arunci în imitarea neintenționat parodică a paginilor lui CLAMP sau a naiba știe cui altcuiva să știi că azvârli în ochii cititorului un infern de suferință pe care nici Dante n-a fost în stare să-l conjure; ceea ce-i păcat căci nefericitul a vrut doar să-ți dea o șansă. Dacă casetele orizonatale au fost destul de bune pentru Moebius, grila de șase panouri pătrate destul de bună pentru Kirby, iar cea de nouă destul de bună pentru Alan Moore și Dave Gibbons astea ori să fie destul de bune și pentru tine. Și hei, deja ai mai multă diversitate decât ai avea ce face cu ea într-o viață.

3 – Nu ai degete. Nu ai mâini. Nu ai membre. Ai niște apendice pe care natura le-a articulat din greșeală. Ca atare, desenezi cam prost. Nu e nevoie să scoți asta în evidență. Fă 374 (număr foarte important) de studii cu aceași figură, cu aceeași față, cu același obiect până când reușești să îl reprezinți într-o manieră ce nu stârnește reflux gastric. Iar apoi, menține acel desen căci altul nu vei fi în stare să reproduci. Și exploatează-l ca pe paginile dintr-un Playboy găsit la marginea drumului asupra cărora asudai la pubertate. Nu altera unghiuri. Nu încerca diverse perspective. Cele 22 de panouri ale lui Wally Wood nu ți se aplică.

3.5 – Aici mai ai o opțiune. Și n-ai nevoie decât de un lightbox sau de cunoștințe limitate de Photoshop (zic Photoshop la modul general, așa cum zicem drujbă sau Linux sau cum mai aud pe unii zicând iPod. În principiu orice program de grafică mai bun decât Paint ar fi bun). Poți lua fotografii libere de copyright și să le trasezi. Sau chiar sub copyright, dar la care nu o să comenteze nimeni. Cum ar fi cadre din filme pornografice. Sunt oameni care au făcut o carieră din asta. Nu-i o abordare pe care personal o recomand, vezi numărul următor, dar este o soluție care se merită menționată.
*

4 – Asta o să sune ciudat după tot ce am zis până acum, dar fii onest. Nu copia desenele altora. Mai ales dacă sunt mai buni decât tine. Și desigur sunt mai buni decât tine. Înafară de mine toată lumea este mai bună decât tine. Pentru că nu vei fi în stare să adaptezi desenul către stilul tău, vei strica armonia imaginii inițiale și vei distruge orice fel de claritate ai putea tu să oferi. De asemenea vei fi descoperit și astfel oamenii răi care au ceva cu tine vor căpăta muniție potentă împotriva ta. Plus problema morală și legală, dar nu astea-s aspecte triviale.

5 – Nu colora. Știu că vrei să colorezi dar nu știi să folosești Photoshop. Pe bune. Dacă părinților tăi li s-au părut complicate instrucțiunile de utilizare pentru prezervativ cum de ai impresia că nu o să te pierzi prin layere și nivele și pensule și toate sliderele alea. Mai ești și daltonist pe deasupra. Nu ești? Te îmbraci de parcă ai fi. Dacă nu vrei să lași negru brut pe alb acolo, măcar culori plate, nu stridente, fă laviuri. Orice altceva numai nu ce faci acum. Arată ca ce-a vomat câinele meu după ce a mâncat creioane colorate. Într-o notă similară nu fă lettering digital. Pune mânuța pe o riglă, un creion și ia-o manual. La scris vreau să zic. Ășa câștigi două lucruri. Textul de va fi probabil ilizibil și se va minimiza grotescul desenului.

Scenariu

1 – De asemenea foarte important și aici este să înțelegi cât de slab ești. Iar astfel vei putea minimiza pagubele. Nu fi ambițios. Nu-ți propune mult. Nici cantitativ nici calitativ. Cititorul trebuie să poată urmări povestea de la A la B la C să și să nu piardă șirul personajelor. Atât cere. Nu vrea experimente narative de l-ar terifia pe Joyce. Nu vrea nici să știe despre cum îți irosești tu existența. Spre deosebire de partea artistică, aici ai totuși niște avantaje.

2 – În principiu nu prea trebuie să muncești. Scriu cât mai puțin. Nu te teme că astfel nu o să-ți porți povara. În final se merită pentru că nici cititorul nu o să o poarte. Fără pasaje lungi și siropoase de text, da? Fără discuții lungi. Dacă o propoziție nu comunică ceva absolut necesar trebuie abandonată. Până și Gaiman se plângea pe Twitter că mai are asemenea apucături.

3 – Tu poți plagia. Dar fă-o cu cap, nu ca distinsul nostru prim-ministru. Dacă de exemplu îți place foarte mult o poveste despre tineri japonezi care conduc o insurecție împotriva unui lord feudal, poți să iei structura narativă și personajele, dar mută decorul. Poți, de exemplu, să faci totul un SF cu extratereștri care arată ca niște oameni în costume proaste și soldați inutili din cauza uniformelor ce le restricționează mobilitatea și câmpul vizual, fără a oferi pic de protecție. Și apoi, dacă ai succes, o puță bleagă o să-ți preia povestea pentru a transforma-o într-un fantasy cu dragoni și săbii magice. Nu-i imaginația umană minunată?

4 – Dacă nu vrei să plagiezi, sau ești incapabil din cauza lecturilor limitate la etichete și facturi, mai ai două soluții. Niciuna nu implică să-ți folosești creativitatea. Orice numai asta nu. Vrei să alertăm protecția mediului, sau ce? Așa deci. O soluție este Eroul cu o mie de fețe. Altă soluție ar fi să urmărești cele 31 de funcții identificate de Vladimir Propp în basmul rusesc. Astea merg pentru orice fel de poveste de gen. Și am stabilit deja că n-ar trebui să încerci altceva. Practic oamenii ăștia ți-au scris scheletul poveștii. Tu trebuie numai să găsești niște nume și să faci umplutura pe acolo. Partea proastă e că trebui să citești nițel.

5 – Când or să te prindă cu mâța în sac, și evident că or să te prindă, recunoaște influențe. Dar nu pe cele evidente, nu pe cele de care te acuză toată lumea. Admite inspirație din lucrări cu oarece similitudine, eventual mai obscure, pentru a bulversa critcii și cititorii mai atenți. În confuzia de moment vei putea realaxa situația. Iar apoi nimănui nu-i va mai păsa pentru că ai produs o lucrare de asemenea mediocritate încât să fie studiată nu are niciun rost.