Alasdair Gray

De ce?

Foarte multe motive. Cel mai important ar fi că este britanic, scoțian mai exact. Și toată lumea de pe insulița aia face benzi desenate faine. E un fapt dovedit cu cea mai mare acuratețe științifică chiar de către cercetătorii britanici.

Apăi, domnul Gray a lucrat peste tot. În televiziune, la radio, a scris romane, poezii și povestiri scurte, a făcut pe activistul politic, a scris teze academice, s-a dat drept profesor și probabil încă destule altele, iar încă o activitate în palmares nu are cum să strice. Plus că astfel a acumulat experiențe interesante de viață pe care ar putea să le împărtășească cu un mediu destul de incestuos care foarte rar a călătorit înafara sa mai departe de Hollywood, și Raymond Chandler (noroc că au mai venit Moorecock și Bardbury prin vizită).

Iar așa ajungem la faptul că mai desenează sau pictează și o face chiar mișto. Ba mai mult, îl admiră pe William Blake (de fapt așa am ajuns la Gray), care a dat lumii niște poeme ilustrate în care imaginile sunt lipite inextricabil de text și asta pare a avea nițel de-a face cu benzile desenate. Deja romanele domnului Gray sunt deseori înțesate cu gravurile, ilustrațiile sau trucurile sale tipografice. Nu mai e mult până la o bandă desenată.

Iar dintre toți post-moderniștii realiști-magici/post-Kafka/splipstreamsih/adicăbăiețidăștiadescriubinedarscriudesprezâneșiroboțișirealitățiparalele ce mai citesc eu din când în când, iar din nefericire numai așa ceva citesc, domnul Gray este singurul care m-a luat de guler, m-a scuturat, m-a făcut să tremur și să simt.

De asemenea e mai interesat, chiar și în opere, de aspectul social, de soarta Scoției, de artă și literatură decât sunt toți ceilalți scenariști scoțieni la un loc la momentul acesta. Iar mie îmi place să fiu cât de cât informat de ficțiunea pe care o consum. Pe vremea când celorlalți le păsa parcă erau mai buni.

De ce nu:

Pentru că nu l-am văzut purtând kilt. Habar n-am. De ce n-ai vrea ca o asemenea persoană să nu facă vreo bandă desenată?