Banda desenată nu are buget

Sigur, sunt costuri de producție, distribuire, reclamă. Dar dacă pe pagină apar armate de roboți ce se izbesc în confruntări zguduitoare sau două capete ce stau de vorbă nu ar trebui să aibă vreun efect considerabil asupra prețurilor.

Desenul de doi lei al lui Alin plus text emolău.

Ca atare, banda desenată ar trebui să profite de faptul acesta și să producă cât mai multe ficțiuni istorice, SFuri, fantasy, povești de război, comedii epice sau thrillere cu estetici hollywoodiene (*), nu? Mai simplu spus, să se axeze pe gen. Cu atât mai mult când nu prea se pot face astfel de filme. Cum ar fi cazul nostru de exemplu. Sau din contra, spectacolul prin definiție este ceva ieftin, grobian chiar, singurele satisfacții fiind unele de natură inginerească, ”băi, cum au reușit explozia/nava/monstrul ala?” și de simțire prin corespondență, de a vedea altă ființă în carne și oase pusă în asemenea situații imposibile, ele dispărând atunci când decorul și personajele sunt doar reprezentări.

Saga – Brian K. Vaughn și Fiona Staples (Image)

De asemenea, sunt forme de spectacol mai bedeisitice decât altfele? Este mai acceptabil ceva în aceeași vână cu Jack Kirby sau Druillet decât cel produs de colaboratorii lui Kirkman în diferitele benzi ale acestuia, în primul rând The Walking Dead. Dacă William Vance nu ar desena al dracului de bine ar avea vreo scuză? A fost Moebius mai pur decât Jean Giraud?

Warlock – Jim Starlin (Marvel)

Sau ține oare de modul cum se realizează prezentarea? Aplicarea celor 22 de panouri ale lui Wally Wood nu doar că face banda desenată mai incitantă, poate chiar mai bună (sunt situații când menținerea aceluiaș cadru poate avea sens), dar chiar mai bandă desenată, ceva distinct de un story-board. Este o bandă care poate dubla drept așa ceva pentru o animație sau film artistc ceva inferior?

Thief of Thieves #1 – Robert Kirkman & Nick Spencer și Shawn Martinbrough (Image)

Este o bandă desenată mai puțin bandă desenată dacă este în culoare decât dacă ar fi alb-negru? Ori invers? Sau numai un tip de colorit viciază? Precum palete realiste, aplicate nu în pete plate ci cu valorații. Ce se întâmplă dacă este pe o grilă sau panourile se succed libere, original, considerând pagina ca ansamblu? Este mai artistică atunci când imaginile aduc mai degrabă cu înluminările medievale, sau din contra, este un kitsch?

Phillippe Druillet – Lone Sloane

Dar aspectul colaborativ? Munca în studio, în echipă, răpește ceva din valoarea unei benzi desenate? Se risipește pe jos magia creativă în momentul pasării ei de-a lungul lanțului creativ, de la scenarist la artist, poate chiar la tușeor, letterer, colorist? Sau devine mai puternică prin relația asta?

Orc Stain – James Stokoe (Image)

Este o bandă desenată preponderent grafică? Sau literară, romanească am putea spune chiar în unele cazuri. Contopirea imaginii cu textul este un imperativ? Dar prezența textului? Dar diferite moduri poate apărea textul în imagine? Prezența sau lipsa unui mijloc de expoziție crează o lacună în fibra benzii? Dar a trecerii de la un panou la panou cu anumită continuitate?

Whoa Nellie! – Jamie Hernandez

Pot exista benzi desenate numai lexicale? Le salvează tipografia? Transformarea cuvântului în element vizual și dublarea mijloacelor prin care poate comunica, forma, poziția, culoarea crescând astfel în importanță.

Arzak – Moebius

Dar benzi abstracte? Lipsite atât de elementul figurativ, cât și de cel textual, nedorind să comunice acțiuni specifice sau narațiune, abandonându-se în schimb emoției și unui simț general, universal al acțiunii.

Ca să clarific: sunt subiecte și estetici, intrinsec mai ”bandă-desenată” decât altele? Restul fiind doar implanturi din alte media? Sau depinde mult mai mult de modul de prezentare? În acest din urmă caz unde tragem linia dintre pur și simplu calitate/banda respectivă dorește să fie sau ar funcționa mult mai bine ca altceva?

Optic Nerve – Adrian Tomine (D&Q)

Asta sunt întrebări la care aș fi vrut să răspund, dar sincer nu pot. Nici nu cred că ar trebui să pot. Iar de considerați că răspunsurile sunt simple v-aș ruga să le consemnați mai jos (acum, doamne ferește, nu răspundeți la toate întrebările, ci la problemele pe care le ridică). Sunt curios cum le-ar aprecia ceilalți cititori, nu mulți însă variați. Totuși sunt importante. Este important să le discutăm, nu doar să ne bazăm pe definiții de dicționar, pe gust, pe nostalgie, pe obișnuință, pe preconcepții. Cu atât mai mult cu cât banda desenată trecând în mediul digital în cel puțin două forme suferă transformări.

 

Cred că l-am plagiat pe Marian.


Posted

in

by

Tags:

Comments

12 responses to “Banda desenată nu are buget”

  1. Marian Mirescu Avatar

    Nici eu. Pentru ca fiecare incercare de a raspunde ar incepe cu “Depinde…”

    1. Alin Avatar

      Dacă aș întreba ”de ce anume?” ar fi vreun răspuns cât de cât general?

  2. Marian Mirescu Avatar

    De tematica, tehnica, naratiune, cultura, temperament, sensibilitate, abilitate, atitudine, imaginatie. A autorilor si cititorilor.
    In cele din urma, asa-i, e interesant cum ar fi ridicate problemele. Si cate din cele multe care par sa fie aici.

  3. Zoran Avatar

    Este doar o parere simpla, nu ma pot baza pe prea multa teorie. Banda desenata ramane in final exact asta – arta povestirii prin imagini insiruite logic, dar extrem de sugestive… Sau arta spatiilor goale, o definire aproximativa bazata pe McCloud. Cu cat imaginatia este folosita mai putin pentru a intelege povestea, cu atat ii scade si valoarea artistica a benzii. Excesele de toate felurile din ultima perioada apar fie dintr-o exagerare – insiruiesc imagini atat de disparate incat 1% dintre cititori vor intelege, scopul final acesta si fiind, arta cu orice pret… Sau – o depanare a povestii in stil storyboard, cadru cu cadru, ca tot prostul sa inteleaga. Valoarea artistica a unei benzi desenate depinde enorm si de originalitatea sa intr-un context geografic/cultural dat. Este o arta foarte la inceput, de fapt, cu cat mai gandesc mai mult, inca departe de potentialul sau maxim, conditiile in care intrebarile sale se vor clarifica enorm si in timp, cu voia gustului general. Fara public (iar acesta se tot rarefiaza), nu vor exista nici creatori, deci nici viitorul nu va fi prea artistic.

  4. Alin Avatar

    @Zoran
    Care ai zice că e diferența dintre The Walking Dead(destul de popular chiar și după standarde mainstream nu pur ale benzii anglofone) ceva de Chris Ware (pe care numai hipsterii și încă o mână de oameni îl apreciază) și Al Columbia(care cam stă într-un soi de obscuritate chiar și printre fanii benzilor desenate)? Sau, iarăși, între The Walking Dead și ceva de Harvey Kurtzman sau Alan Moore?

  5. Alin Avatar

    Cred că trebuia să prefațez cu asta:
    Adică zici că prezentarea, modul grafic cum este spusă povestea face banda desenată mai pură, mai artistică și chiar mai bandă desenată?

  6. Marian Mirescu Avatar

    Ca paraliteratura, Banda Desenata spune povesti, iar ca Arta (abstracta), provoaca stari?
    “Banda desenata poate sa arate ca orice…”
    http://salonbd.ro/component/content/article/8-diverse/208-interviurile-salonbd.html
    Cea mai pura expresie artistica este aceasta varianta de poliptic, integrabila Artei secventiale, din care Banda Desenata pura este cea conforma gramaticii elementare naratiunii grafice, validata in timp – aceea “canonica”…

  7. Alin Avatar

    @MARIAN MIRESCU
    Teza domnului Moltoiu este una dintre lucrurile care mă face să-mi pun întrebările astea. Nu știu dacă i-ați urmărit blogul și alte activități (e destul de prezent pe ”scena” online a alternative nord-americane), dar este un susținător puternic al benzii desenate din punct de vedere grafic, până a face cuvântul să prisosească unei calități de a fi bandă desenată. Și din câte îmi dau seama, este mereu posibilitatea să fi înțeles greșit sau să îmi amintesc prost, nu este numai o preferință personală ci e chiar viziunea sa despre banda desenată și cum ar trebui aceasta să arate. Întratât încât anatemizează viziunea lexicocentrică. Chiar dacă el nu s-ar regăsi în ce zic acum, sunt destui alți oameni care o fac.

    Are banda desenată un canon?

  8. Marian Mirescu Avatar

    El recunoaste ca “felul de banda desenata care o fac eu e mult mai aproape de arta plastica decit de literatura”. Iar “declicul”, ca la multi altii, a fost pur si simpla respingere a “canonului” BD: “Mai demult, incercam sa fac unele mai traditionale, si, sa-ti spun cinstit, m-am saturat complet sa desenez aceeasi figura din dreptunghi in dreptunghi in dreptunghi…” care epuizeaza pe artistul continuu, de unde “energia” din curentul alternativ 😉 Isi numeste in continuare creatiile “BD”, poate pentru a da seama de unde a plecat si pentru ca, formal, a pastrat iluzia secventialitatii.
    Imi aduce aminte de un alt roman care, ajuns in America, isi dezvolta propriul curent literar (si artistic, ca arta merge la pachet cu orice), PARADOXISMUL.
    Este in cele doua demersuri un faire semblant eliberator de fronda autojustificatoare, na!

  9. Alin Avatar

    Nu vorbesc(și nici el) numai despre benzile abstracte(care nu-s chiar atât de abstracte).
    În fine, vine dintr-o lume impenetrabilă mie, iar modul de a gândi despre artă este la pachet cu asta.

  10. Blog- Banda desenata nu are buget – WEBCOMICS-ro…

    Nesfarsite intrebari despre benzile desenate. Fara raspunsuri. ” Este o bandă desenată preponderent grafică? Sau literară, romanească am putea spune chiar în unele cazuri. Contopirea imaginii cu textul este un imperativ? Dar prezența textului? Dar dif…

Leave a Reply to polimedia.us/fain Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.