Mircea Cărtărescu (*)

De ce:


Pentru că Neil Gaiman s-a lăsat de scris benzi desenate, iar Cărtărescu ar face-o mai bine. Travesti și Enciclopedia Zmeilor, ediția ilustrată, au demonstrat deja că textele sale au ferecate-n ele o sumă impresionantă de imagini puternice, intense, care dacă sunt în mâinile unui artist destul de expresiv sunt material pentru creații de-a dreptul memorabile (*). Motivele pe care le preferă, fractali, dubli, transfigurarea mundanului, amalgamări, cred că nu numai se dedau puternic imaginii, dar chiar reprezentării secvențiale.


Pentru că scriitura sa, nu numai ficțiunile, este lipită atât de puternic de literatura și istoria României pe care le prezintă cu originalitate, cu gândire critică, ieșind din tiparele clișeelor care se prefigurează permanent și ar fi deosebit de frumos să facă asta și cu benzile desenate.


Pentru că, poet fiind, are simțul ritmului, al micro-structurilor, al secvențelor (cineva iar o să-mi sară în cap la faza asta, poate pe bună dreptate) și înțelege importanța unor motive artistice prin care să concentreze idei mai ample. Măcar e de știut că poate, la nevoie, să micșoreze numărul de cuvinte dintr-o frază și să-i păstreze sensul.

De ce nu:

Ăăăăă…fiindcă o făcut niște alegeri nașpa în scrierile politice și o plictisit niște fătuci motiv pentru care îl consideră odios? Și pentru că poate fi grafoman. Dar, nu cred că-i motiv de îngrijorare. Poezie și toate cele.