A Belgian court has rejected an application to ban a colonial-era book about the Congolese adventures of the cartoon character Tintin for breaching racism laws.

Documents from the court of first instance in Brussels show that it did not believe the 1946 edition of Tintin in the Congo was intended to incite racial hatred, a criteria when deciding if something breaks Belgium’s racism laws. The decision was issued late on Friday.

de la ză Guardian

Așadar, fiindcă materialul regăsit în Tintin au Congo nu instigă la violență și ură, nici măcar nu este intenționat rasist, nu poate fi considerat astfel din punct de vedere legal. Deci valea de aici cu corectitudinea voastră politică!

Dar…

Inițiativele lui Bienvenu Mbutu Mondondo despre care curtea belgiană a hotărât că ar fi nefondate nu sunt în niciun caz primele acuzații de rasism sau cereri de cenzură primite de albumul lui Hergé. Portretizarea ”băștinașilor” este motivul pentru care publicarea ei în engleză a fost mai tumultuoasă decât a celorlalte albume. Încă de la început albumul de benzi desenate s-a găsit vulnerabil criticilor (interioare sau exterioare), autorul profitând de ocazia redesenării sale în 1946 cu scopul integrării stilistice a benzii printre celelalte titluri ale sale, pentru a șlefui unele aspecte mai nefericite. Cum ar fi faptul destul de explicit că dominația belgiană asupra Congoului este un lucru benefic pentru congolezii clar deloc înzestrați de natură, naivi și leneși care au nevoie de ocrotirea și îndrumarea europenilor. Iar prin modificarea a câteva panouri lucrurile au devenit mai mult implicite, dar nu mai puțin prezente.

De asemenea, evoluția stilistică dintre cele două versiuni aduce și ea un deserviciu. În timp ce în foiletonul original atât caucazienii cât și africanii erau caricaturali, poate nu în egală măsură, dar exagerați și destul de ridicoli (Tintin n-are gură), în cea revizuită balanța se dezechilibrează, albii devenind mult mai respectabili, desenați mai coerent, în timp ce ”băștinașii” rămân aproape neschimbați.

Și este o problemă de corectitudine politică. Pentru că dacă atitudinea asta a făcut vreodată ceva, a fost să ia un adevăr neplăcut care ar trebui adresat cât de urgent și să-l mascheze sub eufemisme și exprimări laborioase care taie din impactul emoțional, ceea ce face avântul intelectual pentru îndreptarea situației să pară mai puțin necesar. Iar a spune că este o diferență dintre a zice că Tintin au Congo este o bandă rasistă și Tintin au Congo doar exprimă  atitudinile vremii prin folosirea stereotipurilor denigrante, atunci cred că am căzut victima corectitudinii politice.

De asemenea  afirmația că nu există material deliberat rasist, ci doar exponența atitudinilor bla bla bla este pe de-o parte chiar o recunoaștere a vinovăției, iar pe de altă parte de o logică dubioasă(și exemple de limbaj corect politic). Fiindcă rasismul este o credință, pentru bigot optica sa este corectă și evidentă. În primul rând nu o alege, ci îi este imprimată de mediu, anturaj, cultură. În al doilea, nu decide să creeze ceva ofensiv, chiar și în cazul în care este conștient că segmente de populație nu îi împărtășesc viziunea, cu scopul de a ofensa, ci pentru a se exprima, a-și face cunoscută opinia. De aceea intoleranța pur și simplu apare în discursuri și creații, nefiind inserată intenționat ca intoleranță, doar este produsul unui individ intolerant.

Rasismul este rasim indiferent de eră și de atitudinile societății într-o anumită perioadă. Contextul istoric îl poate scuza pe Remi ca persoană, dar nu alterează conținutul creației sale.

Acum, sunt de acord cu decizia curții belgiene. Hergé nu instiga la ură sau violență și a cenzura sau interzice o operă de artă, cu atât mai mult una atât de bine realizată și de influentă, mi se pare un act anticultural și destul de stupid. Însă apologia adusă problemei, nu doar în cazul acesta, nu numai că vine din motive greșite, dar este și simptomatică pentru atitudinea de asediu a entuziaștilor de benzilor desenate. Cât timp vom avea vaci sacre și nu vom tolera pângărirea lor nu le vom înțelege adevărata valoare, nu vom înțelege cu adevărat istoria formei de artă, nu vom redescoperi și recuceri creații care din diferite motive s-au pierdut în obscuritate și probabil de aceea nu vom păși niciodată cum trebuie în viitor.