Saga of the Swamp Thing: Swamp Thing – Abby

Dacă am început cu o poveste eminesciană, încheiem cu alta. Swamp Thing fiind fără doar și poate o bandă cu adânci rădăcini (rădăcini, că-i vorba de plante, and s***) înfipte în romantism. Ceea ce nu implică neapărat elemente de amor, dar întâmplarea face ca ele să existe și să rezoneze destul de puternic, poate și din cauza fundației solide pe care s-a clădit, trăgându-și seva din ceva cu mai multă tradiție decât benzile cu supereroi sau chiar cele benzile de acțiune și aventură ci din literatura sau arta  gotică și romantică(nu degeaba face domnul Moore pe la începutul seriei o referință amplă la Goya).

Relația dintre Swamp Thing și Abby nu este nici măcar una Frumoasa și Bestia, ci mai mult una Frumoasă și colecția cvasiantropomorfică de plante mlăștinoase care au căpătat conștință și amintirile unui nene. Și totuși este unul dintre puținele lucruri autentice și sensibile scrise de Moore în întreaga sa carieră.

Aceasta este totuși o poveste mai optimistă decât cea cu care am deschis lista, evident și decât poemul des citat, căci cei doi parteneri trec peste stadiul de infatuare și ajung chiar la a avea efectiv o relație, destul de bizară cu atât mai mult cu cât este și sexuală, dar oarecum raportabilă și presărată cu momente sensibile. Ba mai mult, entitatea neomenească ajutându-și partenara să-și transceadă statutul, chiar dacă doar temporar.