Pentru că sunteți niște nașpa urâți și leneși, iar eu sunt mult prea frumos și deștept pentru a-mi închide gura am hotărât să încerc să explic și să-mi explic de ce îmi plac atât mult dubioasele benzi cu supereroi(și pentru că nu putem să o mai lăsăm mult pe Jane să aștepte). Nu știu dacă o să schimb părerea cuiva până la sfârșit, cred că enunț mult mai multe defecte decât calități…

Supereroul este în principiu un nene cu superputeri care umblă în izmene și pocnește oameni care-și văd de treaba lor. Norocul face ca acea treabă să fie, de obicei, destul de infamă. Zic în principiu pentru că nu asta vreau să tratez. Subiectul intrării de față este protagonistul benzii cu supereroi, ceea este un gen distinct al benzii desenate, iar respectivul personaj nu trebuie obligatoriu să umble în izmene și să pocnească oameni care își cam văd de treaba lor. La fel cum sunt chiar destule benzi cu personaje care umblă învăluite în uniforma mulată dând dovadă de puteri supraomenești, dar care se sustrag multor dintre preceptele benzii cu supereroi. Câteva exemple din fiecare categorie pentru a încheia introducerea :

  • Death Ray a lui Daniel Clowes nu este o bandă cu supereroi.
  • Câteva episoade din Sin City al lui Frank Miller se apropie puternic de a fi benzi cu supereroi, în timp ce Dark Knight Strikes Again al aceluiași Miller nu se alătură mult prea des enunțatului gen.
  • Dreadstar cam e o bandă cu supereroi, deși dintr-un subgen aparte.
  • Watchmen nu este o bandă cu supereroi.
  • Prima serie de povești cu Grendel și colecția God and the Devil sunt benzi cu supereroi.

Absolut fără niciun motiv

Personaj–>