Bănuiesc că știm că în 2008 Warren Ellis (scenarist bun, popular, premiat și nominalizat la diferite premii din industrie) și-a lansat un webcomic împreună cu Paul Duffield, Freankangles, care din nefericire s-a încheiat cam acum o lună.

Chestia interesantă e că mai mulți scenariști și artiști cu oarece greutate în industrie îi calcă pe urme sub diferite forme. Greg Rucka îi calcă pe urme cu Lady Sabre, la fel și Jeff Parker cu Bucko, care este un divorț destul de puternic față de ce face acum la Marvel.

Oarecum legate de asta, pe lângă faptul că DC vor să facă treaba cu ”day and date digital”, Brubaker cu Bendis(scriitori populari de la Marvel) vorbeau acum câteva zile pe Twitter despre posibilitatea de a se folosi de distribuția digitală pentru a crea povești ca ”in the good old days” cu capitole deschise, fără a precogniza vreun final.

Reversul se întâmplă de mai mult timp. Nu vorbim despre autorii care mențin un webcomic și își tipăresc benzile fanilor pentru că asta este un aspect important și de bază al monetizării unei astfel de benzi, ci efectiv despre oameni care au început publicându-și singuri lucrările pe Internet ca apoi să fie cooptați de Fantagraphics (mai puțin) sau Top Shelf, ceea ce  în general e o evoluție naturală a trecerii din fanzinele lipite manual xeroxate și vândute magazinului local de comics către publicarea printr-o editură mai prestigioasă, sau înglobarea într-o antologie mai puternică pe piață. Iar despre cei care operează în benzile de gen și au povești similare cred că știu un singur caz, Brian Clevinger, care este un susținător puternic al ideii de distribuție digitală.

Știți ce cred eu despre toate astea?

PS: Îmi place că e o durere aproape generală în cot despre ce am de zis cu referire la absolut orice, exceptând situațiile când îndrăznesc să zic că nu suntem buricul benzii desenate, moment când răsar comentatori și din gaură de șarpe.