Între specia artistică căreia îi este dedicat siteul, cartoons, animație și povești ilustrate sunt legături strânse, diferitele forme de bandă desenată evoluând din celelalte trei medii (și din povestirile ieftine de tip pulp), iar diferențele nu sunt mereu atât de ușor de identificat cum s-ar presupune. Nu-l cred pe omul care se uită la Monsieur Vieuxbois sau la Chandler: Red Tide și-mi zice că poate să le pună ușor într-o categorie sau alta. Să nu mai vorbim despre stilurile specifice folosite în toate acele desene. Desigur, acum lucrul acesta poate să nu mai conteze prea mult, dar până acum relativ nu mult timp o formă artistică trebuia să se supună unor rigori estetice pentru a putea fi îmbrățișată de o specie sau alta, iar banda desenată nu este o excepție.

Însă există opere care amalgamează influențele istorice și sparg barierele de tipul acesta, oferind ceva impur și neașteptat de straniu în jocul cu familiarul recontextualizat spre care se aruncă. Asemenea opere sunt micile benzi ale lui Emily Carroll, influențate de vise, basme și texte sacre, dar transpuse inteligent în mediul digital, ceea ce le face ca împreună cu aspectul puțin influențat de bandă desenată să fie nu numai lucrări foarte interesante, dar chiar să poate fi colecționate într-un adevărat testament, oferind o viziune proaspătă a timpului și culturii.

Mult mai mult experiențe vizuale decât narative…

Pana mea, știi ceva ? Meri acum și citește-i benzile că-s puține, iar nimic din ce-aș spune eu nu cred ca le-ar descrie convenabil.