Partea întâi, aici.

Și poate nu mi-aș face griji de așa ceva, dacă partea de grafică și-ar face treaba. Pe salonbd.ro se laudă detaliul vestimentar și arhitectural reprezentat în bandă, minioțizitatea cu care s-a documentat creatorul pentru a transpune cititorul în România secolului XIX. Ceea ce chiar dacă am avea o arhitectură plină de detalii și o vestimentație complexă, dacă societatea românească a vremii și-ar fi permis excese baroce demne de imortalizat, faptul că cea mai mare parte a benzii are loc în mediul rural sau forestier anulează aproape tot efortul depus în documentare.

Iar o alegere deloc inspirată a modului cum să fie detaliate personajele și locațiile nu ajută deloc. Înafara unor linii mult prea subțiri grafismul nu e rău per se. Anatomia e corectă, personajele nu se mișcă rigid, poate exagerat uneori. Însă faptul că s-a optat pentru utilizarea mult mai pronunțată a culorii, în special pentru a completa desenul, nu ajută deloc aspectului benzii. Contururile mult prea firave parcă lasă să se scurgă ceea ce ar trebui să cuprindă și fac ca prim-planul și decorul să se contopească în ceva deloc plăcut. Rănile, petele nu au deloc fizicalitate, nu par a face parte din desen ci adăugate după tipărire cu un marker. Dă un puternic aer de neprofesionalism benzii pentru că scot cititorul din experiență obligându-l să asimileze informație imprecisă.

Amplasarea panourilor și alegerea scenelor îmi aduce cam mult cu înșiruirea unor cadre de film, în special numărul ridicat de panouri prim-plan-față sau gros-plan-față, care exagerează inutil încărcătura replicilor, uneori până la ridicol. Mie mi se pare că aduce cam mult cu un storyboard, artistului parcă fiindu-i frică nu numai să iasă din panouri, ori să abandoneze forma clasică, dar și să lucreze cu pagina, cu spațiul gol, cu diferite contururi de panouri, sau cu lipsa acestora. Este un întreg vocabular de care se lipsește alegând abordarea asta. Recunosc, este o apreciere subiectivă asta și sunt multe benzi care îmi plac foarte mult fără să evadeze din forma clasică a benzii, dar dat fiind subiectul, cred că ar fi ajutat, mai ales pentru a arăta de ce e povestea spusă sub forma unei benzi desenate și nu a unui film sau chiar a unui roman.

Am vorbit mai demult despre lettering și importanța lui. Într-o bandă desenată, cuvântul scris nu este cuvântul dintr-o carte. Aici, cuvântul este un element grafic, poate chiar mai mult decât lingvistic, iar forma sa este crucială nu numai esteticii benzii, dar și semnificației celor spuse. De aceea letteri/designeri precum Workman sau Todd Klein pot vinde o bandă. De aceea nu pot înțelege de ce s-a optat pentru Comic Sans ca font. E o formă urâtă și complet neserioasă pentru litere. Iar pe lângă asta, nici forma baloanelor nu e mai reușită, deloc lucrată, deloc optimizată, ele sunt trântite în pagină aproape fără nicio retușare și m-aș hazarda să zic că fără a fi gândite. Nu par atinse de o mână umană, sunt artificiale și reci, făcând în final să pară cuvintele ca fiind rostite de niște actori proști.


Acum, spre final, vreau să vorbesc despre un aspect care a oripilat o serie de cititori. În cuprinsul benzii au loc trei scene erotice. TREI. Și apar sfârcuri. Pentru că după cum știm, sexul a fost inventat de hipioți în anii 60, acest lucru nu poate fi numit decât obscen. După mine asta este cea mai importantă caracterizare care se aduce personajului. Mai deranjant din punctul ăsta de vedere, moralmente, a fost faptul că fiecare personaj feminin a fost desenat cu un decolteu enorm ce dezvăluia foarte lesne câte o pereche de nuri de mărimi impresionante. Parcă nu e foarte istoric. Mă rog, o fi o exagerare menită să sugereze condiția femeii în acea perioadă.

În încheiere trebuie să îmi sintentizez opinia nu foarte favorabilă lăsată de bandă. Are un aspect neprofesional, o poveste derivativă și nu a fost foarte distractivă, mai ales că ăsta este scopul ei ultim. Mă rog, am un coleg care a apreciat-o, dar omul râde la Garfield, deci părerile sale nu sunt de luat în seamă în ceea ce privește mediul ăsta. Păcat. Totuși, e mult mai greu să faci așa ceva decât pare, iar efortul și inițiativa trebuiesc apreciate.