6 – Killing Joke

scrisă aproape poetic de Alan Moore și desenată în grotesc detaliu de Brian Bolland


Nu e mai sus pentru că nu e chiar povestea lui Batman, mai mult a Jokerului, are pretențiozitatea aia pe care a căpătat-o Moore după Watchmen și în a doua jumătate dialogul se rezumă la Joker făcând o analiză lui Batman. Mă enervează că evident cuvintele vin din partea lui Moore, însă încearcă să anuleze asta în cel mai stupid mod posibil, încheind banda în coadă de pește(ceea ce acum are și mai puțin sens ținându-se cont că a fost înglobată în continuitate). Totuși arta lui Brian Bolland evocă un lugubru și o tensiune care se potrivește foarte bine personajelor, iar scriitura este până la urmă a lui Moore, ceea ce înseamnă din start calitate mult superioară aproape tuturor scriitorilor de benzi cu supereroi. Să nu mai spunem de influența pe care a avut-o asupra mediului și a personajului. Mai multe despre asta aici.

5 – Morrison pe Batman(Batman #655-658, #663-666, #667-671, #676-683, #700-703 Final Crisis,  Batman and Robin #1-15, The Return of Bruce Wayne…totul e practic o singură poveste)


În ultimii ani Morrison a făcut printre cele mai bune povești cu Batman(Batman and Robin #1-6) și în același timp printre cele mai … mediocre(Batman #701-702). A preluat o mitologie atât de diversă, atât de complexă ca a lui Batman și a trecut-o prin procese repetate de filtrare și sedimentare, încercând să scoată o logică din ea, eliberând personajul de poveștile destul de tipizate în care tot este aruncat de ceva vreme, deschizându-i noi drumuri. Și faza e că reușește. În mare parte, benzile astea au foarte multă energie, se simt ca niște benzi cu supereroi, însă în același timp produc lucrurile astea prin mijloace complet diferite. Unele sunt foarte experimentale(The Clown at Midnight, par example), iar altele foarte simpliste, aproape high-concept(The Return of Bruce Wayne), iar fiecare are ceva de oferit(exceptând Batman#701-702. Alea sunt pur și simplu inutile), chiar dacă acel ceva este doar Batman în epoca de piatră crăpând capete de Cromangion, îmbrăcat într-un liliac/demon imens. Nu este ceva a cărei cititire aș recomanda-o, mai ales celor care nu îi gustă scriitura lui Morrsion, însă a fost monumentală în dezvoltarea gustului meu pentru personaj și multe dintre povești sunt foarte bune.