”Salut, Alin.” ar suna corul de fețe împietrite într-o mască prietenoase de la atâtea ședința de BDA. Benzile desenate mi-au mâncat ultimii doi ani de viață, iar atenția pe care le-o acord îmi aduce aminte de introul de la Vertigo. Numai că este o bubă. Îmi plac benzile americane. Chiar și cele cu personaje prinse în izmene colorate  și radiind a puteri ciudate. După ce am luat cu asalt forumul, mi s-a oferit ocazia să scriu pe blogul acesta despre asemenea benzi (şi nu numai) și sper ca astfel să ofer comunității construite în jurul lui, ceva în schimbul a ceea ce mi-a oferit ea mie.

Dacă tot vom începe să ne întâlnim destul de des de acum, ar trebui să știți câte ceva despre mine.

Încă sunt elev, am 17 ani. Nu am crescut cu BDuri de niciun fel, amintirea unor reviste care aveau benzi prin ele se mai trezește nebulos din când în când, dar nu cred să fie ceva care să fi avut vreun impact asupra mea. De aceea tradiția și nostalgia benzilor francofone a cam trecut pe lângă mine. În schimb, m-am imersat cât de cât în cele anglofone, în special americane, care pe la noi văd că sunt fie ignorate, fie chiar desconsiderate, nu întodeaună pe bună dreptate. Și nu cred că ajută asta la creșterea unei comunități bedeistice autohtone, dat fiind că în lipsa unei puternice culturi românești a benzii desenate, singurele puncte de intrare în această comunitate sunt fie Manga, fie adaptările comicurilor.

Am învățat câteva lucruri de pe blogul acesta, mi s-au lărgit un pic orizonturile, l-am studiat (și benzile traduse) câteva luni înainte să îmi fac cont și îmi place comunitatea de pe webcomics.ro, motiv pentru care mi-ar plăcea să o pot ajuta, oricât de puțin, adresând aspecte pe care le văd ignorate,sau cărora nu li se acordă atenție, nu neapărat aici, cât în întreaga sferă a BDului românesc.

Articolele mele, deși în mare parte recenzii, nu vizează numai banda în cauză, ci fenomene mai largi din lumea comicsurilor. Sper să vă placă și să ne înțelegem bine :)